..:::Forum columbofil:::..

---->>>Un forum dedicat tuturor crescatorilor de porumbei<<<----
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  MembriMembri  ConectareConectare  


https://www.facebook.com/pages/Mobila-second-hand-din-germania/307509572718945
MOBILA SECOND HAND ADUS DIN GERMANIA

Distribuiti | 
 

 Hotel de 100.000 de euro pentru porumbei

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Cosminn
membru aur
membru aur


masculin
Numarul mesajelor : 185
Varsta : 22
Localitate : Otelu-Rosu Caras-Severin
Hobbiuri : Volley,Porumbei,
Data de inscriere : 03/01/2008

MesajSubiect: Hotel de 100.000 de euro pentru porumbei   6th Ianuarie 2008, 01:16

O lume pestrita, cu scandalurile, cu momentele de glorie ce nu spun nimic neavizatilor, cu tehnici de antrenament - “vaduvia”, “la cuib”, “ingelozirea” - ce par, din afara vazute, de un cinism suprem. O lume aflata inca la inceputuri, o lume cu jargonul ei, cu tradatorii ei, cu, in sfirsit, investitii de miliarde de lei, cu ochii mereu tinta spre Belgia, unde misuna
adevaratii Becali ai porumbeilor, cam asta ar fi, la o privire inevitabil sumara, columbofilia romaneasca.

Porumbeii trag la “Piranha”

Intr-o duminica de sfirsit de iunie am asistat, in Bucuresti, la una dintre etapele campionatului de porumbei voiajori, pe terasa clubului “Piranha”, din Regie. Impreuna cu o mina de prieteni, Coman isi asteapta intr-un foisor cei 19 porumbei lansati in cursa de Stefanesti - Botosani, la 383 de kilometri, alaturi de alti aproape 2.000 din Capitala. Pina acolo i-a transportat o masina, alaturi de porumbeii altor crescatori din Bucuresti. De la Stefanesti se vor intoarce singuri, fiecare la crescatoria lui, gratie unui simt al orientarii care n-a fost nici pina acum descifrat in intregime de specialisti. Pasarile au fost lansate in jur de ora 6.00. Pentru imbarcarea unui voiajor, crescatorii platesc o taxa intre 50.000 si 100.000 de lei.
Primii porumbei ar trebui sa soseasca in jurul orei 10.00. In aceeasi dimineata, in tot Bucurestiul, alte sute de perechi de ochi omenesti cotrobaie cerul. La citeva strazi de terasa “Piranha”, tandemul “Pasare - Iordache”, doi pensionari care cresc impreuna 60 de porumbei, intr-o poiata veche, a trimis in aceeasi cursa 35 de voiajori. Pe un bloc turn din Cringasi s-a iscat o forfota marunta: fratii Sinca, Florin (24 de ani) si Cezar (30 de ani), au urcat pe acoperis, unde cresc 50 de porumbei. Nu le dau sa manince niciodata inaintea celor doua zboruri zilnice de antrenament, dimineata pe la 6.00 si seara pe la 8.00, tocmai pentru ca eroii lor cu plisc sa nu-si lepede gainatul pe rufele din balcoanele vecinilor.

O ora de amor - rasplata dupa concurs

La “Pirahna”, printre arbori exotici, acvarii
cu pesti carnivori, iguane si ciini precum statuile, Catalin Coman (34 de ani), proprietarul localului, columbofil amator si el, a amenajat o crescatorie de porumbei. Coman si prietenii lui columbofili s-au ascuns intr-un foisor, inconjurati de maldare de hirtii. Erau pe ele scrise rezultatele altor concursuri. Fiecare a pariat pe cite un porumbel dintre ai lui, potul e un milion jumate de lei la 10 participanti. “Gata, liniste, uite ca vine primul!”, striga Coman. Ma uit pe cer si nu vad nimic. Dupa citeva clipe, din inaltul diminetii coboara spre noi un punct negricios. Gazda isi stringe pumnii. “E 922! Hai, hai, baiatule! Ioane, fluiera-l sa intre odata!”. Porumbelul nu pare grabit, inconjoara larg hulubaria. Ion, ingrijitorul, cu un ochi la stapin, cu altul la pasare, incepe sa fluiere trilul casei. Sa-i limpezeasca zburatoarei ca-i intre ai sai. Sa intre mai iute la boxe. Abia atunci cronometrul instalat la intrare va citi cipul de la piciorul porumbelului si cursa lui se incheie. Un ciine sparge cu un latrat alintat linistea locului. Catalin ii arunca o privire de hingher. “922” se asaza pe acoperis. De acolo zboara agale pina pe creanga unui bradut. Indoaie capul de citeva ori, priveste in jur cu o nedumerire cuminte. Ospatarii s-au oprit din stersul meselor. Din pragul bucatariei, doua mite portocalii fixeaza cu ochi de inox porumbelul. Lui Coman i se umfla timplele. Columbofilii din foisor isi prind capetele in miini. “922” pluteste, in sfirsit, spre voliera. Intra. E 10.09’. Foisorul rasufla. Ospatarii repornesc drumul cirpelor pe mese. Doar mitele au ramas fixate-n ciment, suspendate de capatul privirii intinse pina la voliera. Mai vine unul. E “608”. Asta nu pare stapinit de nelinisti. Da un ocol scurt si intra. Catalin apuca celularul si-i suna pe Sinca din Cringasi si pe Iordache, vecinul. “Lui Sinca i-a intrat primul la zece si sapte minute, lui Iordache la si noua, iar mie tot la si noua minute! Casa lui Simca e mai aproape de locul de pornire, trebuie sa facem niste calcule pina sa vedem cine-a invins. Din toti porumbeii inscrisi, claseaza doar primii 20 la suta”. Ajung toti 19, e o zi norocoasa. Dupa concurs, porumbeii jucati “la vaduvie” fac amor. Cam o ora. Apoi fac o baie in saruri minerale, iar stapinii ii indoapa cu propolis si cu miere si le pun picaturi in ochi. Crescatorii cu mai putini porumbei ii spala chiar cu mina lor, unul cite unul.

Cantonamentele porumbeilor - vaduvia

De citeva saptamini, porumbeii crescuti de tandemul Florin si Cezar Sinca, 30 de ani, “claseaza bine”. La o zi dupa cursa de la Stefanesti, i-am cerut lui Cezar sa ne spuna cum reuseste. “Sint multe tehnici: cea mai folosita este vaduvia (masculii sint tinuti separat de femele tot sezonul); semivaduvia, vaduvia seaca - masculul nu calca niciodata porumbita pe timpul sezonului. Simpla aplicare a vaduviei nu garanteaza succesul, sint multe alte fineturi de stiut. Cind vine de la concurs, masculul trebuie sa gaseasca femela in cuib. Dupa citeva etape, se obisnuieste cu gindul ca-l asteapta. I se lasa fata intre 2 si 4 ore, apoi i se ia si ramine singur pina la urmatorul concurs. Simbata, cu o zi inainte de cursa, i se arata femela, fara s-o calce. Doar in cazuri de exceptie, daca-l vad ca nu maninca, vin cu fata peste el si miercurea. Alta tehnica este “ingelozirea”: inainte de imbarcare, in boxa unui mascul scos afara este introdusa femela lui impreuna cu alt mascul. “Gelosul” incepe sa-si smulga penele cu ciocul de furie, dar nu poate sa faca nimic. Este imbarcat si trimis spre lansare. In timpul cursei, trage tare sa ajunga acasa, sa-si spulbere rivalul.
O alta tehnica este “la cuib”. Se aplica doar femelelor, dupa ce au scos pui. Pina cind puii implinesc sase zile, sint hraniti cu o pasta laptoasa, secretata de mama. Dibacia crescatorului se dovedeste cind trimite femela in cursa cu foarte putina pasta in ea. Secretul e sa pastrezi in porumbita tendinta de a trage tare la zbor, ca sa-si hraneasca puii. Daca o trimiti cu prea multa pasta, femela trage spre cuib, dar e prea grea pentru a obtine un timp bun. Metoda “la natural” presupune ca femelele si masculii sa locuiasca impreuna, fara restrictii “la calcat”. Crescatorul speculeaza tocmai atasamentul porumbeilor fata de partenerul de cuplu si de pui, in intentia de a-i grabi pe voiajori spre casa.


Veronica Sofron si-a prins barbatul trisind la porumbei

Cursele sint impartite in patru categorii: viteza (intre 100 si 300 de kilometri), demifond (300-500 km), fond (600-800 km) si maraton (800-1.200 km). Porumbeii ating in zbor viteze intre 70 si 90 de
km/h. Campionatul national cunoaste 15 etape, desfasurate saptaminal, din aprilie pina la sfirsitul lui august - pentru porumbeii maturi, si din august pina in octombrie - pentru pui. “Claseaza” doar primii 20 la suta din porumbeii lansati in cursa.

Columbofilii din Ardeal joaca in cursele dinspre Germania si Austria, iar cei din Moldova si Muntenia isi trimit porumbeii in cursele de Ucraina si Polonia. Vorbim de porumbeii voiajori, cei supli si fibrosi, nu de porumbeii grasi, pretuiti in concursuri la categoria “standard” pentru frumusetea lor. Cel mai cunoscut columbofil din Brasov este Gheorghe Sofron. Are 250 de porumbei si, din vara lui 2001, joaca in tandem cu sotia sa, Veronica. “Jucam separat, dar l-am prins ca “uitase” sa marcheze timpul porumbeilor mei, aveam pe atunci ceasuri mecanice, si ne-am certat, asa ca am hotarit sa facem echipa”, ne explica doamna Sofron, parca minioasa si acum pe sotul “uituc”. Suparata foc a fost Veronica abia la o etapa la Arad, “cind am pierdut din cauza eruptiilor solare o porumbita de trei ori campioana pe tara, mi-au oferit pe ea 1.000 de dolari si n-am dat-o.” Din cei 4.000 de columbofili romani, doar 200 si-au permis sa-si cumpere ceasuri Bricon, digitale, 25 de milioane de lei bucata, pentru curse. Stam rau si la masini echipate modern pentru transportul porumbeilor spre locul de lansare, exista doar doua, una la Arad, cealalta la Cluj. “Masinile din Vest au aer conditionat, alimentare autonoma cu apa, jaluzele contra soarelui si contra ploii. La noi, porumbeii din mijloc n-ajung, saracii, sa bea din jgheabul asezat lateral, de asta multi coboara in timpul curselor si nimeresc in balti de petrol, care, din cer, le par ochiuri de apa”, spune brasoveanca. Daca nu obtin pozitii fruntase, porumbeii n-au viata lunga. Sofron le taie gitul, “nu cu foarfeca, asa cum fac altii, ci cu toporisca”. Vasile Munteanu, un popa columbofil din Sibiu, ii face ciorba pentru rottweilerul sau. Munteanu creste 250 de voiajori si a obtinut anul trecut locul intii la categoria crescatori - general. Cel mai mult tine la Samy, porumbelul clasat anul trecut pe locul al doilea la un maraton din Austria. Pe Samy l-ar lasa sa moara de batrinete. Nici unul dintre columbofilii pe care i-am intilnit nu maninca friptura de porumbel. Abia asta li s-ar parea o cruzime. Insa nu ezita sa-si faca intre ei mizerii. “Cel mai des se intimpla sa-ti vina acasa un porumbel fara inel la picior, semn ca a coborit, de foame, de sete sau de oboseala, in curtea altui crescator. Inelul i se pune o singura data in viata, la 7 zile, iar piciorul se ingroasa cu timpul. Un voiajor fara inel este un voiajor mort, un nimeni nu
mai poate concura niciodata”, glasuieste parintele Munteanu.

Hotel de lux pentru zburatoare

Daca fiecare om are cite-o pasarica, un intreprinzator din Urlati, Cosmin Olteanu, are vreo 300. Pentru cea mai scumpa crescatorie de porumbei din tara noastra, Olteanu, 35 de ani, la vreo 120 de chile, ajuns miliardar in urma afacerilor cu griu, a platit "peste, mult peste 100.000 de euro, da nu va spun cit, ca iar imi cere nevasta de o masina!" Avem in fata un adevarat hotel de lux pentru porumbei. Desfasurata pe 240 metri patrati, voliera de la Urlati ingaduie locatarilor sai un somn de cinci ore la amiaza, intr-un intuneric racoritor, gratie sistemului de jaluzele si ventilatie instalat. Voliera dispune de camere separate pentru fiecare tehnica de antrenament. Miliardarul din Urlati cheltuieste peste 300 de milioane de lei pe an cu hrana, medicamentele zburatoarelor si lefurile celor trei ingrijitori. Are biroul plin de trofee si tine cel mai aproape de suflet un porumbel care a cistigat locul 1 la concursul de anul trecut de la Presov, Slovacia. S-a intors din cursa muscat de uliu si tot a razbit. Acum ar valora peste 3.000 de euro, dar proprietarul spune ca nu-l vinde cu nici un pret.
Un alt nume intre columbofilii romani este si cel al regizorului Ioan Carmazan. Gratie unor amicitii personale cu citiva dintre marii columbofili din Europa, Carmazan a adus in tara pui foarte valorosi,
proveniti din linii originale. Intr-un triunghi cu David Madera si Jean Marie Colson, regizorul roman “zboara” porumbei crescuti intr-un columbodrom administrat de Colson in Belgia. “50 la suta din
profit il ia Colson, restul se imparte la trei. Nu e mult, doar citeva mii de euro pe an, dar am avut parte si de tepe colosale; am avut un porumbel intre primi 100 din 33.000 la Barcelona, valora 15.000 de dolari, ne-am sfatuit, il vindem sau il pastram, l-am jucat, ajunsese la 50.000 de dolari. A cincea oara, in 2001, l-am pierdut intr-o cursa internationala. Orice porumbel din Vest, daca ar avea pe picior inel romanesc, ar valora de 10 ori mai putin.”

Facultatea de porumbei de la Tirgoviste

La Tirgoviste, acasa la Liviu Stefanescu, suna intruna telefonul. Stefanescu este sef peste vreo mie de columbofili “profesionisti”. Spre deosebire de cei trei mii de “amatori”, ei nu se sfiesc sa spuna ca pariaza. Columbofilii se intereseaza de viitoarele concursuri si de porumbeii pe care i-au dat de mici la columbodrom.
Pe linga cei 450 de porumbei din crescatoria proprie, Stefanescu are grija, impreuna cu fiul sau, Bibi, de alti 240, proveniti de la 40 de proprietari. Fiecare dintre acestia plateste cite 30 de euro pe an
pentru un porumbel crescut la columbodrom. Stefanescu asigura mincarea, medicamentele si antrenamentul “elevilor”. Ii arunca in curse, iar la aterizare asista toti proprietarii porumbeilor din columbodrom. La editia de anul trecut, cistigatorul cursei a primit 600 de euro si 10 milioane de lei din pariuri. Porumbelul campion e atit de dorit de crescatori, incit acestia liciteaza pentru el. Banii obtinuti sint impartiti egal intre proprietarul campionului si cel al columbodromului. Pretul unui campion variaza intre 500 si 1.000 de euro. Asta la Tirgoviste. Porumbelul cistigator la Barcelona in 1988, competitia suprema in Vest, a fost cumparat de un englez cu 77.000 de lire sterline.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://cosminsigeorge.piczo.com
 
Hotel de 100.000 de euro pentru porumbei
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Black Friday (momentul pentru o camera foto sau video)
» AM O CATEA DE CIOBANESC CORB SI CAUT UN MASCUL DIN RASA EI PENTRU MONTA
» Locomotive clasa 48 (Transmontana) (Vol. I)
» Ce camera de filmat/pozat folositi
» URARI ADRESATE MEMBRULUI Mircea Hirjau

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
..:::Forum columbofil:::.. :: Articole cu/despre columbofilie-
Mergi direct la: